Acum


Pielea oraşului meu natal se lubrifiază

Cobor în faţa scării să privesc
Cum aşteaptă lângă ploaie
pisicile cerşetoare de sub balcon
Încerc să pierd dinadins cheia,
călător/oare chiriaş/ă în propriul oraş natal
Şi dacă eu,
Într-un alt moment silenţios amestecat cu buzunare zdruncinate serios în faţa uşii
(Cheia uitată)
În special eu
Ne urcam paşii spre etajele unde fiecare locuia în chirie
Parcă înţeleşi printr-un mesaj radiofonic
Suflarea pe care o menţineam în comun, constantă.
Zgomotul principal
Nimeni nu a realizat
Poate numai eu
Când în sfârşit a început cu adevărat
Anotimpul curent.
Cu haine războite
Inele coclite
Şi brăţări cu vânzătoarele
În vitrina fondului plastic post comunist
Peisaj marin ascuns (are vreo importanţă dacă nu se mai poartă?)
În discuţii despre veşnicele
Mişcări dezordonate ale oamenilor
Şi amprente,
Genunchi îndoiţi
Urme de paşi încerc să adun din priviri
De la ploaie
Retro-analitic
Panourile publicitare începuseră să se încreţească
Tocmai când
În extincţie
Printre ziduri adulmecând aglomeraţia
Ghemuit/ă
Nu a fost a mea când visam soarele pe
balansoarul din terasa altcuiva
Deşi sunt sigur/ă că mai devreme sau mai târziu va veni
Din balansoar furtuna.

0 comentarii: