Diurn

Ma educasera in mangaieri,
buricul inflamat la trezire.
Miscarile stangace,

Nesocotind dorinta de a-l impusca in cur pe caine

calibrat imi conduc somnul
spre fotoliul biedermeier, incomod
tragediile se consuma in serie, acolo
Marocanii inghesuiti
cos genti louis vuiton,
si infuzia de ginko biloba
pare deseori mai dulce
cand degetele imi sunt mai putin inghetate
tirurile se aud infundat
intr-un landsaft unde mobila mea ceruita
ar fi dor o adunatura de lemnaraie inoportuna
franele doar antipatii
sonorizand panica

as fi vrut sa spun ca nu se intampla nimic
sau ca nu s-a intamplat nimic,
dar petele de sange imprastiate cu gust
peste tot
sugereaza ilar ca in sfarsit i-am tras-o
acum nu mai latra, nebunu’
s-a coafat in coridor cu o oarecare uimire
precoce, tampa
cand incepe sa se usuca
sangele devine putin lipicios, se inchide la culoare
emana inocenta
si pentru cateva clipe chiar nu te simti vinovat
privesti in jur, suspendat intre zambet
si placere nejustificata
cand te trezesti, nepremedit, inchizi ochii
iti dai seama ca sangele ar fi fost lipsit de gust
circuland cu viteza lui relativ constanta
in corpul ala care nu face altceva decat sa latre
cand dormi

sa ne inchipuim harpe, amorini, o publicitate la masina
cu muzica indie, o calatorie in maroc,
dai vina pe infuzie,
te bagi in pat fara sa te speli,
sangele miroase placut cand e uscat
iti asumi o pozitie fetala,
te scurgi usor
iti mangai buricul
asa ai fost educat,
spre uimirea marocanilor,
nimic nu s-a schimbat dupa

gentile se captusesc mai bine daca se foloseste un ac bont
cine spune ala e
cainele isi vantura coada printre amorini
razi, iti scuipi in san si-ti zici
ce bine ca am nimerit din prima
mai iei o inghititura si clipesti