donatorii de organe si omul pascal globalizat

globalizare şi tahicardie
eeeh, bun venit în lumea toshibelor învechite şi hărţuite de picături litrice de parfum issey miyake căzute pe monitor, în hard şi apoi bun venit în smulsul tastelor, în aşteptatul noului iubit comandat în italia prin convorbire telefonică la sediul central din irlanda, care l-a fabricat în shanghai de unde pleacă spre olanda ca să fie trimis în italia

nu am reuşit vreodată să glumesc
pentru că viaţa e chiar adevărată

aşa că, să faceţi cunoştinţă mai întâi cu globalizarea, şi apoi să vă legaţi de iubitul meu întârziat undeva într-o cutie plină cu celuloză de protecţie, sigilată, în călătoria de ansamblare

frunzele nu latră decât dacă le tai la câini
dar şi câinii cad toamna dacă le mănâncă pe frunze
se fac ruginii şi cad în bătaia curenţilor

mă duc să-mi vopsesc viaţa în roz, revin

dacă nu merge natural, apelează la vopsea pentru blană de câine

am folosit galus
viaţa mea e un mic ou păros acum
ou pascal păros
sărmana creatură
s-a dus la femei
avea nevoie
chiar dacă e castrată viaţa,
i-a mai rămas un sfert de testicol
se bucură de el
şi mai călăreşte câte un picior de musafir
nu ştiu cât se bucură femelele de viaţa mea
bine, dar ele nu stau să pipăie dedesubturi
se mulţumesc să aştepte până termină cel în cauză
sunt nişte suporturi de macara

asta ne mai lipsea, să fim la marginea obscenităţilor
sunt sigur că sfinţii se bucurau de obscenităţi.... îşi luau în dinţi identitatea antidot
şi ungeau gurile obscenizate cu ea
dar nu toţi oamenii sunt sfinţi
pe mine m-au canonizat deja
sfântul em de tomis
sunt foarte indulgent, să ştiţi
nu trebuie să vă fie teamă
nu cer nimănui să mă studieze
nu accept analize, probe, eprubete
rugăciuni
cu mine puteţi ajunge în paradis cu păcate cu tot
fără spovadă, împărtăşanie
ajungeţi direct, trebuie doar să cotizaţi
satisfăcător
am un cont la o banca în lugano
cui vrea să ajungă în paradis, îi pot arăta drumul pe patul de moarte
numai că trebuie să verse ceva în cont
şi când spun ceva, înseamnă ceva

am devenit practic
şi apoi cu banii mă distrez.......nu vreau să-i donez asociaţiilor caritas sau prin africa
mă duc şi eu printr-o croazieră şi stau o lună pe ocean, la soare, înconjurat de femei
la caritas să nu donaţi nici dacă trebuie să suferiţi martirajul
piscină, cocktailuri, jacuzzi
animatoare fosforescente
soare
soare
restaurante selecte

pentru că suntem prieteni, vă voi spune pe patul de moarte cum să ajungeţi în paradis de-a moaca
se întamplă rar să fac asta, îmi afectează traiul şi croaziera
dar mai fac excepţii

mulţumim, dar aşa avem o senzaţie că nu vom apuca să murim în paturile noastre
ultimamente suferim de paranoia
de exemplu nu folosim microbuze şi extrem de rar alte maşini,
în dimineaţa asta tocmai am văzut un accident,
un donator de organe pe motor intrase într-un autocar
ieri am primit un telefon că o veche prietenă de-a mea
canonizată a murtit
murit*
tot pe motor
astă vară am văzut unul zdrobit de pe motocicletă sub taxi
bine, nici taxiul, nici zdrobitul nu erau canonizaţi

lista poate continua
nu mai continua sfinte, că ştim şi noi destule
şi-aşa ne suferă paranoia

când am găsit un job ca ponny la o pizzerie, să transport comenzile pe la casele oamenilor, am cugetat puţin în sfinţenia mea, şi mi-am spus că e mai bine să fii un sfânt în viaţă, decât unul în litanii
am refuzat
mai ales că cercul ăla apărut din senin pe cap nu-mi încăpea în caschetă

da
că bine zici

până la urmă rozul e relativ,
se poate întâmpla ca viaţa să se întoarcă turbată
că sfertul ei de coi nu a funcţionat prea bine
şi să-mi tragă una după cap cu măciuca
să mă lase lat în sfinţenia mea
sau ce ştiu eu, să mă înec cu scorţişoară
sau chimen
sau viaţa mea în loc de roz să fie de leandru
s-o otrăvesc de uimire
şi câte şi mai câte

sau cu supă
aşa că moartea, bat-o vina, e placută acolo, dar la timpul ei
sau cu supă
aşa că moartea, bat-o vina, e placută acolo, dar la timpul ei
sau cu supă
aşa că moartea, bat-o vina, e placută acolo, dar la timpul ei

aţi citit ghidul ipohondrului?
a apărut la nemira
eu am primit-o la ziua de nume de la un enoriaş
am râs să leşin

nu, dar am avut amanţi pe care i-am pierdut din cauza ipohondriei lor
se săturaseră să îi credem sănătoşi

dacă prindeţi cartea, să o răsfoiţi