Laguna Mania

e treaba voastră dacă nu mă credeţi că sunt asimetrice gondolele
mai lăbărţate în partea stângă

a încercat şi o nemţoaică să dea examenul de gondolier
grea încercare
ar fi fost prima femeie cu vâslă printre cocoloşii umezi şi dungaţi ai lagunei
bineînţeles, cred că a căzut în apă, au împins-o şi au râs toţi moşnegii
cu nasurile împuroiate de roşu burgundez de la alcool
şpriţ, puţină bere şi măsline verzi fără sâmburi,
chestiile alea portocolii în loc de os

neaşteptat paradisul s-a deschis temporar
a primit japonezii desculţi cu abonament la turismul global
clătinându-şi norii în sushi digeraţi cu greu
eu m-am otrăvit cu unul
mâncându-l pe nemestecate

confrăţesc, lustruitorii de podele
se macină între ei în galeriile de artă
jucând alba neagra pe cutii industriale de ceară
şomoioage, mopuri
aripioare crocante kfc
agăţate condimentat între coaste pentru decol în răbdare
şi inconştienţă

societatea ne tolerează pentru că suntem mulţi
dacă am fi puţini, am fi jumuliţi deja în canale
printre pişiulicile câinilor rasaţi

nemţoaica era prietenă cu john, constructorul de gondole

el se simţea femeie înăuntru
ea se simţea gondolier şi neamţ în acelaşi timp

când i-au cerut să şi-o tragă cu câţiva, le-a răspuns că nu-şi dă paşaportul
pe câteva grame de salam afumat, oricât de bun ar fi
şi nu pentru că nu-şi dorea
legăturile dintre oameni sunt fragile ca nişte dimineţi în care nu te speli
pe dinţi
apar tot felul de dorinţe obscure, râncezite în noi prea adânc
nu ne doream o femeie cu vâslă
ce şosetele noastre să facă ea cântând oh fuhrer, oh furher pe canalele serenissimei scufundată centimetri anual

mareele se lipăie benevol dimineaţa şi seara
ne aruncăm în saci de plastic negru, alergăm mai mult sărind printre dale şi cafenele aburind a pârţotine moldovence sictirite de viaţa nocturnă
şi croissanţi
cappuccino
latte macchiato
caffe corretto
espresso lungo
corto
brioşe cu zahăr pudrat anapoda
clementine cu marmeladă

întotdeauna am crezut că marmelada mea era mai cremoasă decât a lui
când terminam amândoi concomitent
se aşternea pe mine, cu pielea parcă înţepată de un întreg muşuroi
răsfrânţi în refuz
îmi împrăştia marmelada lui pe abdomen care se lipea după un timp
când auzeam că sforăia fără să se ridice
mă desprindeam fără mişcări
plecam zăcând sub el
călătoream cu baleniere
baracudele din mintea mea îi prădau respiraţia când sforăia a neîncredere

mă balansam uşor urmărind cum apa se întindea printre case
strâmbăturile dimineţii cu umbre slabe şi urdori, mă dezveleam de pielea lui
îi lăsam carnea să-i măture singură singuratatea de proletar depravat
îi goleam portofelul, îi furam fotografiile cu neveste şi pamele anderson
îmi încuiam jeanşii
îmi trăgeam mocasinii
spuneam rugăciunea matutină
evitam să trântesc uşile
rugam podelele să nu se scovergească
soarele să nu răsară, perdelele să nu fluiere
şi zburam deasupra scărilor în jos spre intrarea centrală
leul sonerie îmi lingea de fiecare dată
un testicol uitat afară din prohap să respire
nesilit umezeala din stradă

bineînţeles că picatei i-au resuscitat germanizarea din creier
au pipăit-o abundent în timpul ventilaţiei gură la gură

bărbaţi excipienţi cu glande
în exces

asudând cântece
inundaţiile de pe străzi urcându-se în case prin pereţi
cataloage de artă contemporană îmbibându-se cu apă verzuie
computerul la care vă scriu cum am adormit încălţat
are pe monitor un fragment din mine înecat
mă zbat între balustradele ruginite ale străzii
şi marginea canalului,
alge
manualul de sexografie şi sexologie
se plimbă deasupra patului bolborosind greşeli de tipar
brioşele cu marmeladă se desfac neputincioase
gemul meu nu mai e dens,
s-a întărit pe pietul lui
ca un simbol tribal polinezian
biblia ebraică deschisă la isaia
scoţând-o la suprafaţă pe lilith
şirul copiilor înecaţi voit
nebunia prebotezării lor
john plutind la fereastră
ameninţându-mă
portofelul, nebunule, eşti un ordinar,
îţi sucesc intestinele când te prind
se împletea în unde largi binevoitoare
nu l-am mai resuscitat
era un john printre alţi johni
bun la pat
cam scârţar
fără simţ practic, dar foarte dotat
şi rezistent
mai puţin la apă
s-a dizolvat în memoria mea
ca o aspirină efervescentă

în oraşul în care trăiesc
femeile nu vor deveni gondolieri
nu vor avea sentimente ca noi
nu vor vâsli pe canale
japonezii ne vor urmări clădirile cu veşnicul lor zâmbet absent
paloare
mişcări agitate
nu mi-am tras-o cu niciunul până acum
am auzit că se chiţăie ca şoarecii când le vine

cataloagele de artă contemporană ar trebui să fie impermeabile
iar noi să dormim în saci de plastic
liniştiţi
încălţaţi
plutind
rătăciţi

periferic
spre larg