o privire în apa de colonie


îţi spun angelfish din lipsă de amănunte
dorsale tale apasă încet meridianele globului, circumferinţa
celor care văd prin acvariu tristeţea cu burdihanul gol
lista ta de medicamente contraindicate, reţetele
plutesc pe sub pânza apei
un impuls electric codat într-un joc al hranei
îţi lungeşte gâtul spre capsula unui spectacol al bulelor
(bula papală era scrisă pe genunchi de un călugăr
respira la fel ca tine
după ce termina, se ştergea la gură, rugăciunea îi intra în plexul
solar ca o momeală)
se face scooba diving pentru a păstra similitudini
între înotul de-afară şi cel dinăuntru. două forme de organizare
te înjumătăţesc
eşti un folder gol mistuit de dorinţa de a zbura
dar nu ai dispensă. nu poţi să plângi
nu poţi să treci la protestanţi sau să inventezi altă
religie fără cer şi pământ. mai ales fără ape
nu mă mai ţin mult labele, nu te voi mai vedea
nu voi ştii ce eşti, nu.
aveam o şmecherie când încercam să aflu
numele fetelor pe care le plăceam pentru un minut
sau chiar al piloţilor de avioane. dar l-am uitat
şi mă voi ruga pentru tine
semeni cu fotografia evei longoria dar e imposibil
să te am atât de
aproape fără erecţie

Singur cu Zeii



conform mortului, îndoliaţii sunt chemaţi de la poartă
pipăie poalele hainelor şi sporovăie cu picioarele încrucişate
ploaia de primăvară nu poartă doliu
spală lemnul moale şi găina de dat peste groapă
ne-am strâns toţi pe prispă, citim testamentul şi privim
cum streaşina curge în gura răposatului
e cochet; pălăria pe-o ureche şi mâna strecurată
în buzunarul de la piept, ţine bine tot ce mai ia cu el

pe coridorul principal, fuga se prescrie la broască
pragul e întins, Odihna, tămîiată cu frezii
ţînţarii fac inele din stele. Alunecăm printre frezii
sîngele cu solzi dă tîrcoale în zeghe, suntem singuri cu zeii
feşile cu gheaţă învăluie corpul inert, românia liberă
înşiră mizerii, boala nu mai are ce clătina
într-o neplăcută încetineală, îi dăm drumul la slujbă.

pino contra pino


Deschizător de conserve cu raza laser
Sa moară nevastă-ta-n pârnaie
Sa moară, sa moară

Pinocchio molfăie curmale
La masa cu părinţii lui
Tati îţi place tricoul meu cu dumnezeu?

Automormânt III


Şi astfel iubirea de sine fu distrusă

Un acvariu în care micile mele insecte (gelatinoase, diluate, fără culoare) se înecau fără niciun fel de regret.
Încerc să-mi dau seama câţi ani am. Nu au trecut prea mulţi de când am fost la doctor cu mama. Intrasem în camera aceea albă. Birou alb, chiuvetă albă. Privirile noastre spălăcite din cauza lipsei de miros. În lumină, perdelele (poate înflorate, poate simple) se confundau cu halatul medicului. Dă-ţi pantalonaşii jos. Am privit ghiveciul cu muşcate (ofilite, scurse printre frunzuliţele pufoase) de la fereastra deschisă. Afară se auzeau zgomote. Aş fi dat orice să fiu acolo. Printre pietoni şi printre şoferii care se înjurau. Verde roşu. Verde roşu. Niciodată să nu treci pe roşu îmi spusese mama. Dar mie mai mult îmi plăcea să traversez când toţi aşteptau îngrămădiţi pe marginea trotuarului. Eram în faţa geamului şi muşcatele se ofileau după fiecare băiat care işi dădea pantalonaşii jos la control. Nu vreau. Dă-ţi pantalonaşii jos, să nu-mi spui că te ruşinezi, doar eşti băiat mare.
Aici nu e nici o fereastră deschisă. Niciun ghivechi cu muşcate. Dar imi dau pantalonii jos de fiecare dată când simt nevoia să mă ating. Fără pudoare. La început îmi înmoi degetele cu salivă, îmi duc mâna jos, îl înfăşor în degete şi aştept să se mărească. Apoi când este aproape dur îmi duc mâna la nas. Vreau să-mi simt mirosul (închis, aducând a stătut, puţin a urină când mi-e lene să mă spăl). Da, da, nu miroase a bine. Ia să vedem ce are aici flăcăul ăsta cu ochi mari şi frumoşi. Închişi. Medicul mă atinge, îmi trage pielea înainte şi înapoi, încercând să-mi scoată căpuţul la iveală. Mă retrag brusc. Mă doare. Mă doare. Mă doare. Mă doare. Nu inţeleg de ce îmi curg lacrimile. Sunt dur, îmi mai scuip în mână, şi încep să mă frec, strâng tare, pentru că simt mai multă plăcere aşa. Şi mai tare. Sunt vineţiu. Îmi simt inima cum se bucură (mai rapidă, ca o atletă în nu ştiu ce maraton de amatori). Când îmi las lacrimile să curgă pe obraji în clipa în care termin, mă simt cu adevărat fericit. Fimoză, nu reuşim să decalotăm nimic aici. Sunt două posibilităţi. Circumcizie. Sau (o pauză în care norii lăsau urme vii pe faianţă). Exerciţiu şi masare. Mama îl privea grav pe doctor. Eu priveam când la ea, când la doctor, când la ghiveci. În camera asta acum nu mai sunt glastre cu flori. Au fost luate toate. Nu am apucat să văd cum florile se prăbuşesc printre frunze în dorinţa nebună de a-şi pune capăt zilelor. Până la urmă toate florile sunt sinucigase. Chiar dacă au soare. Chiar dacă nu au. Chiar dacă sunt sau nu udate. Într-un final toate se plictisesc prăbuşindu-se într-o mâhnire cronică. Petală după petală. Îşi schimbă culoarea. Forma. Se ghemuiesc de parcă ar vrea să ascundă perle printre riduri (dar e numai praf înăuntrul lor) şi cad. Cu un parfum intens, mai placut decât atunci când sunt în viaţă.
Sunt două lucruri de care pot fi sigur. Unu - în camera asta nu există vase cu flori la vreo fereastră deschisă, pentru că aici nu e nicio fereastră (deschisă, întredeschisă sau închisă). Şi doi - trebuie să recunosc că florile miros mai frumos când sunt moarte. Numai că aici nu pot să-mi îndop nasul cu miresmele lor (autodistructive, neintelese, vii sau moarte), ci doar să îmi privesc picioarele cum se leagănă pe marginea patului. Să mă întreb de ce masa, podeaua, scaunul şi toate celelalte puţine obiecte sunt aşa decolorate, ca şi cum prea multa lumină a neoanelor le-ar fi mâncat culorile. Au trecut ceva ani de când mă trimiteau în baie să mă masez. Îmi dăduseră şi un gel. Apăsam molcom tubul urmărind cum viscozitatea incoloră se străduia să iasă uniform. În chiuveta umplută cu apă caldă picuram viermişori de gel (netezi, cuminţi, greoi) care se scufundau resemnaţi cu aceeaşi lentoare a petalelor fanate. Fără vreun regret. Le muşcam vieţile ca într-un atac naval. Când a început să-mi placă descompunerea lor în apă, am început să-mi scurg viermişorii din tub între picioare. Erau reci.
Se prelingeau zdrobindu-se printre degetele doctorului care mă apucaseră ferm. Începuse din nou să-mi mişte pielea înainte şi înapoi. Era o senzaţie plăcută. Meticulos, ca şi cum ar fi învăţat toată viaţa să facă aşa. Îi priveam bucăţile de mătreaţă cum se agăţau de firele de păr brun. Urechile (cu terminaţii ţuguiate, moi, spălătocite), sprâncenele, nasul. Mă adulmeca în timp ce pielea mea începea să-şi dea drumul. Aici nu e nevoie de bisturiu, nu-i aşa băieţaş, trebuie să rezolvăm problema jucându-ne. Doar nu o să mergem noi să tăiem ditamai frumuseţea de pielişoară. Când a terminat, m-am uitat la mama. Era aşezată pe scaun cu poşeta în braţe, privind ghiveciul cu muşcate ofilite. Fereastra era închisă. S-a uitat apoi la mine. În mijlocul cabinetului. Eram pe jumătate gol, sleios cu pielea şi mintea forţate. Doctorul se spăla pe mâini. Mi-am adus aminte cum e să traversezi pe roşu. Cum adulţii văzându-mă aşa mic, s-au grăbit să mă tragă înapoi, dar reuşind să mă desprind din degetele lor (înainte - înapoi) am ajuns pe partea cealaltă a străzii. Nevătămat? Am înţeles de la mămica ta, că ai golit tubul cu gel în chiuvetă, fără să te masezi. Vrei să vii aici din trei în trei zile să ne jucăm împreună? Sau preferi să te joci singur acasă? Nu îmi aduc aminte ce preferam, dacă îi voiam degetele lui sau pe ale mele. Sau ale amândurora. Întrepătrunse într-o mişcare de balansoar.
Nu mai contează câţi ani am acum. Pantalonaşii mei nespălaţi, lipsiţi de orice nevoie de a avea vreo culoare mai puţin ternă ridicaţi pe forma mea încă trezită. Îmi plac mai mult azvârliţi într-un colţ departe de pat. Închişi în aceeaşi încăpere cu mine. Fără nici o fereastră, fără nicio perdea (poate înflorată, poate simplă) sau vreun ghiveci cu flori. Cu aceeaşi privire indecisă îmi omor timpul masându-mă (când uşor, când apăsat) regulat. Din trei în trei zile. Cu precizie. Cu nevoia de a uita zgomotul maşinilor, culoarea poşetei mamei, robinetul picurând din cabinet sau toate acele plăcuţe de faianţă pe care norii îşi călăreau umbrele. Nu m-am întrebat de ce stau închis aici. Daca m-a încuiat cineva sau dacă izolarea am făcut-o singur. Unicul meu regret este că nu m-au lăsat, sau singur nu mi-am permis să păstrez câteva glastre cu flori. Să le văd cum se îngroapă singure în faţa unei ferestre. Când o să cresc, voi sparge zidul şi voi construi un gemuleţ. Mic de tot. Prin care să aud frâne, copii care traversează pe roşu şi mulţi şoferi care se înjură între ei.



Da, în timp ce stau aici cu pantalonii în vine sau aruncaţi şi îmi jumulesc Mickey Mouse-ul, undeva într-o fabrică se construiesc încă o mie.

Acum


Pielea oraşului meu natal se lubrifiază

Cobor în faţa scării să privesc
Cum aşteaptă lângă ploaie
pisicile cerşetoare de sub balcon
Încerc să pierd dinadins cheia,
călător/oare chiriaş/ă în propriul oraş natal
Şi dacă eu,
Într-un alt moment silenţios amestecat cu buzunare zdruncinate serios în faţa uşii
(Cheia uitată)
În special eu
Ne urcam paşii spre etajele unde fiecare locuia în chirie
Parcă înţeleşi printr-un mesaj radiofonic
Suflarea pe care o menţineam în comun, constantă.
Zgomotul principal
Nimeni nu a realizat
Poate numai eu
Când în sfârşit a început cu adevărat
Anotimpul curent.
Cu haine războite
Inele coclite
Şi brăţări cu vânzătoarele
În vitrina fondului plastic post comunist
Peisaj marin ascuns (are vreo importanţă dacă nu se mai poartă?)
În discuţii despre veşnicele
Mişcări dezordonate ale oamenilor
Şi amprente,
Genunchi îndoiţi
Urme de paşi încerc să adun din priviri
De la ploaie
Retro-analitic
Panourile publicitare începuseră să se încreţească
Tocmai când
În extincţie
Printre ziduri adulmecând aglomeraţia
Ghemuit/ă
Nu a fost a mea când visam soarele pe
balansoarul din terasa altcuiva
Deşi sunt sigur/ă că mai devreme sau mai târziu va veni
Din balansoar furtuna.

pneumonica îşi trage alendelon


încep sîmbăta cu c. nooteboom

care se trezeşte în amsterdam,

phui, mare chestie să fii potenţial

în nord şi în sud şi potrivit datelor

să nu fii nici turist nici scriitor

nici civil nici militar în rezervă

ori pilot pe helicopterul apache

camera în care îmi fac veacul

păstrează în cearşaf

ul de pe pat mirosul de ACC 200

cu răceala ies prost

mă rătăcesc în prilejul optim

să o demasc la puseul de tuse

şi îmi iese, de fapt,

tot prost.

flegma se încîrligă

în firele de păr roşu

pînza scîrboasă împute

parchetul laminat

împleticindu-se verde

pe unghiile maică-mii

care mă-njură de silă

şi eu nu-mi dau seama

unde duce căderea asta

de unde s-au pornit toate

ce are scalpul meu

mă întreb ce-o fi înăuntru

respir nicotina pe unde

respir mîzga respir greu

îmi place carnea cu varză

şi poeziile cu raţe

descoper succesul la oală

aburii dintr-o inimă slabă

irigată cu suc de roşii

aflu despre

insuccesul meu la capac

- îmi pun inima la călit

peste cuburi de praz

e foarte bine aşa, e ff. B.

sigur că încep duminica în babilon

cu tatăl şi fiul înghiţindu-se reciproc

sigur doctorul mă trage înspre el

îmi desluşeşte o angină pectorală,

am auzit io că nu se moare din asta

n-am ce face, n-o să mor, îmi zic

fără să fiu convinsă

că morţii nu i s-o năzări tocmai pe mine

să mă ia colocatară

nu că am altceva mai bun de făcut

desluşesc o nevoie de vitamine

o cădere lentă, probabil

şi agresivă.

mă oboseşte îngrozitor temperatura

o descriu, o pierd, revine, urcă la 40,

deschid uşa, indiferent ce.

Un pisoi

miorlau-miorlau la botul cizmelor

se uită la mine, mă ia cu mila,

blăniţă, miorlăiciule, inimosule

nu-i nimic grav,

împărţim căldurica şi votca

scoatem saramurile

osul la treabă, seringa din gît

şi de-o fi să nu iasă la raze

ura şi la gară.

Diurn


Ma educasera in mangaieri,
buricul inflamat la trezire.
Miscarile stangace,

Nesocotind dorinta de a-l impusca in cur pe caine

calibrat imi conduc somnul
spre fotoliul biedermeier, incomod
tragediile se consuma in serie, acolo
Marocanii inghesuiti
cos genti louis vuiton,
si infuzia de ginko biloba
pare deseori mai dulce
cand degetele imi sunt mai putin inghetate
tirurile se aud infundat
intr-un landsaft unde mobila mea ceruita
ar fi dor o adunatura de lemnaraie inoportuna
franele doar antipatii
sonorizand panica

as fi vrut sa spun ca nu se intampla nimic
sau ca nu s-a intamplat nimic,
dar petele de sange imprastiate cu gust
peste tot
sugereaza ilar ca in sfarsit i-am tras-o
acum nu mai latra, nebunu’
s-a coafat in coridor cu o oarecare uimire
precoce, tampa
cand incepe sa se usuca
sangele devine putin lipicios, se inchide la culoare
emana inocenta
si pentru cateva clipe chiar nu te simti vinovat
privesti in jur, suspendat intre zambet
si placere nejustificata
cand te trezesti, nepremedit, inchizi ochii
iti dai seama ca sangele ar fi fost lipsit de gust
circuland cu viteza lui relativ constanta
in corpul ala care nu face altceva decat sa latre
cand dormi

sa ne inchipuim harpe, amorini, o publicitate la masina
cu muzica indie, o calatorie in maroc,
dai vina pe infuzie,
te bagi in pat fara sa te speli,
sangele miroase placut cand e uscat
iti asumi o pozitie fetala,
te scurgi usor
iti mangai buricul
asa ai fost educat,
spre uimirea marocanilor,
nimic nu s-a schimbat dupa

gentile se captusesc mai bine daca se foloseste un ac bont
cine spune ala e
cainele isi vantura coada printre amorini
razi, iti scuipi in san si-ti zici
ce bine ca am nimerit din prima
mai iei o inghititura si clipesti

Dulce poloneză


intru într-o patiserie pe bulevardul rozelor
cremşnit, ruladă cu mere. tăvi peste tot.
chestia aia din cuptor, cum se numeşte, întreb
patiseriţa cam stînjenită de întrebare
deşi nu văd de ce ar fi trebuit
s-o stînjenească curiozitatea mea de a afla
ce era minunea frumos-mirositoare
luă poza unei şcolăriţe
abia ieşită de pe bancile gimnaziului
înăltuţă şi mîndră de pantofii ei de lac
rotunzi la bot

am mîinile reci de atîta stat în frig,
aş dori o poloneză, vă rog
mi-o arată pe cea de la geam
neexpusă decît ca mostră
la vînzare cînd o fi gata

aburul pateurilor cu branză
îmi mută nasul
mă trage înăuntru
dacă ea m-ar pofti acolo
lîngă godin
ce mult m-aş bucura
aş putea să mă încălzesc
şi s-o ţin de vorbă
astfel, toate produsele îmbietoare
s-ar coace iute
cînd am începe
să vorbim despre ai nostri
vorbind deja
pe cît apucăm
despre noi

te arăţi gata de plecare
scoţi boneta şi halatul
sau le scot io pe blat.

şi seara tărziu la ora închiderii
o să ne prindă iar frigul de peste zi
cîntînd cu gura acoperită
de singur fular care ne leagă
hai, troleu, troleu, vino,
o să îngheţ... gheţ-gheţ,
ţi-a căzut antena
s-a înecat balena...ba
lena...ena...lena...e...na

Leoparzii sunt arhangheli, yelena


Eram pe ringul ala deprimant,
Nu dansa nimeni, Ringul era asa…
doar pentru formatie
se canta michelle ma belle un pic lautareste
cu sintetizator din ala ieftin si microfon cu ecou……
sont les mots qui vont tres bien, michelle ma…,
mama imi spunea ca am doar cinci ani
si ca trebuie sa stau langa ea,
prietenii de familie discutau in soapta raţia
si cum sa treaca anii mai repede pe sub mana
ca sexul oral, facut pe pile, in soapta
eu cand eram mica imi imaginam ca am patru fete
jungli rea si jungli cuminte
misina rea si misina cuminte
si erau sculptorite
adica eu le puneam sa sculpteze
in caca

leoparzii sunt arhangeli yelena,

la un metru de fereastra, tufisul de iasomie,
jazzul imi provoaca doar o nevoie compulsiva
sa mananc
cand e furtuna aici, antenele de pe case
nu se misca, chiar daca pinii uriasi
sunt doborati

taxidermism precoce, pe ring, langa michelle,
o zebra jupuita cu yelegantza,
transformata in pantofi cu toc,
alunecarile de teren, si bulinele albe
rezervate cizmarilor cu flecurile lor miraculoase

tiranii care isi leaga prietenii de joaca, ii tortureaza
pana vin parintii
tanti, ne jucam de-a politistu’
si familia de vis-à-vis ingrozita,
isi fredoneaza destinul la microfon:
otetit mai e vinul asta, acra e vioara,
prindeti petele de lumina de pe ring,
impuscati globul rotitor
dansati cu obrajica,
un leu bucata

Rafael


In gradina de cauciuc rafael cultiva un autocar plin cu picioare.
In gradina lui rafael cresc noduri in gat si cercei suvenir.
Ti-e sete, rafael? Cat mai e pana iesim de pe banda doi?
Picioarele se umfla cu timpul, apa nu e potabila,
Santul de langa drum devine treptat salvarea, anihilarea.
Aruncati-va, fratilor, la 1 2 3 in crescatoriile piscicole
Cu venin
Tirurile trec
Benzinariile explodeaza sincronizat ca un generic de sitcom
vrabia jucarie se zbate jos la bagaje intr-un atac de apoplexie.
Nu mai am aer (ciripeste). Nu mai mor.

Ti-l amintesti pe travestitul de la conservator?
Isi captusa singur o geisha din burete.
Contratenorii isi masau coaiele cu ace de lemn
Se ungeau cu tot felul de tincturi si zemuri.

Rafael a nascut un copil la 19 ani
A fugit din medgidia sa lucreze intr-un bar portughez
Isi ardea banii pe magneti de frigider si draci de mare
l-a nascut pe 12 august cand stelele cad
si dau oamenilor bani daca se fut in cur.

In gradina se cultiva vinete, castraveti, rosii,
Ardei mazare, dovlecei, fasole, bostani.
Ele se uda si cresc pe langa autocar.
Nu departe de rafael, intr-o noapte
un grup de oameni s-a aruncat in apa
s-au inecat toti.

Tirurile trec, ce sa faca? Sa se opreasca?

Au fost facute cruci, cosciuge, costume de miri si mirese
Legumele au fost taiate, picioarele s-au umflat
Apa nu e potabila, nu mai beti.
Rafael? Ti-e sete?
Ti-l amintesti pe travestitul de la conservator?
s-a inecat.

Da, tirurile nu se opresc.

donatorii de organe si omul pascal globalizat


globalizare şi tahicardie
eeeh, bun venit în lumea toshibelor învechite şi hărţuite de picături litrice de parfum issey miyake căzute pe monitor, în hard şi apoi bun venit în smulsul tastelor, în aşteptatul noului iubit comandat în italia prin convorbire telefonică la sediul central din irlanda, care l-a fabricat în shanghai de unde pleacă spre olanda ca să fie trimis în italia

nu am reuşit vreodată să glumesc
pentru că viaţa e chiar adevărată

aşa că, să faceţi cunoştinţă mai întâi cu globalizarea, şi apoi să vă legaţi de iubitul meu întârziat undeva într-o cutie plină cu celuloză de protecţie, sigilată, în călătoria de ansamblare

frunzele nu latră decât dacă le tai la câini
dar şi câinii cad toamna dacă le mănâncă pe frunze
se fac ruginii şi cad în bătaia curenţilor

mă duc să-mi vopsesc viaţa în roz, revin

dacă nu merge natural, apelează la vopsea pentru blană de câine

am folosit galus
viaţa mea e un mic ou păros acum
ou pascal păros
sărmana creatură
s-a dus la femei
avea nevoie
chiar dacă e castrată viaţa,
i-a mai rămas un sfert de testicol
se bucură de el
şi mai călăreşte câte un picior de musafir
nu ştiu cât se bucură femelele de viaţa mea
bine, dar ele nu stau să pipăie dedesubturi
se mulţumesc să aştepte până termină cel în cauză
sunt nişte suporturi de macara

asta ne mai lipsea, să fim la marginea obscenităţilor
sunt sigur că sfinţii se bucurau de obscenităţi.... îşi luau în dinţi identitatea antidot
şi ungeau gurile obscenizate cu ea
dar nu toţi oamenii sunt sfinţi
pe mine m-au canonizat deja
sfântul em de tomis
sunt foarte indulgent, să ştiţi
nu trebuie să vă fie teamă
nu cer nimănui să mă studieze
nu accept analize, probe, eprubete
rugăciuni
cu mine puteţi ajunge în paradis cu păcate cu tot
fără spovadă, împărtăşanie
ajungeţi direct, trebuie doar să cotizaţi
satisfăcător
am un cont la o banca în lugano
cui vrea să ajungă în paradis, îi pot arăta drumul pe patul de moarte
numai că trebuie să verse ceva în cont
şi când spun ceva, înseamnă ceva

am devenit practic
şi apoi cu banii mă distrez.......nu vreau să-i donez asociaţiilor caritas sau prin africa
mă duc şi eu printr-o croazieră şi stau o lună pe ocean, la soare, înconjurat de femei
la caritas să nu donaţi nici dacă trebuie să suferiţi martirajul
piscină, cocktailuri, jacuzzi
animatoare fosforescente
soare
soare
restaurante selecte

pentru că suntem prieteni, vă voi spune pe patul de moarte cum să ajungeţi în paradis de-a moaca
se întamplă rar să fac asta, îmi afectează traiul şi croaziera
dar mai fac excepţii

mulţumim, dar aşa avem o senzaţie că nu vom apuca să murim în paturile noastre
ultimamente suferim de paranoia
de exemplu nu folosim microbuze şi extrem de rar alte maşini,
în dimineaţa asta tocmai am văzut un accident,
un donator de organe pe motor intrase într-un autocar
ieri am primit un telefon că o veche prietenă de-a mea
canonizată a murtit
murit*
tot pe motor
astă vară am văzut unul zdrobit de pe motocicletă sub taxi
bine, nici taxiul, nici zdrobitul nu erau canonizaţi

lista poate continua
nu mai continua sfinte, că ştim şi noi destule
şi-aşa ne suferă paranoia

când am găsit un job ca ponny la o pizzerie, să transport comenzile pe la casele oamenilor, am cugetat puţin în sfinţenia mea, şi mi-am spus că e mai bine să fii un sfânt în viaţă, decât unul în litanii
am refuzat
mai ales că cercul ăla apărut din senin pe cap nu-mi încăpea în caschetă

da
că bine zici

până la urmă rozul e relativ,
se poate întâmpla ca viaţa să se întoarcă turbată
că sfertul ei de coi nu a funcţionat prea bine
şi să-mi tragă una după cap cu măciuca
să mă lase lat în sfinţenia mea
sau ce ştiu eu, să mă înec cu scorţişoară
sau chimen
sau viaţa mea în loc de roz să fie de leandru
s-o otrăvesc de uimire
şi câte şi mai câte

sau cu supă
aşa că moartea, bat-o vina, e placută acolo, dar la timpul ei
sau cu supă
aşa că moartea, bat-o vina, e placută acolo, dar la timpul ei
sau cu supă
aşa că moartea, bat-o vina, e placută acolo, dar la timpul ei

aţi citit ghidul ipohondrului?
a apărut la nemira
eu am primit-o la ziua de nume de la un enoriaş
am râs să leşin

nu, dar am avut amanţi pe care i-am pierdut din cauza ipohondriei lor
se săturaseră să îi credem sănătoşi

dacă prindeţi cartea, să o răsfoiţi

Anticatolicism non-p-c şi bacantele bivolaru


cam aşa cu viaţa asta, mai bine sfânt în viaţă şi împotriva catolicismului nazist
decât mort într-un atentat pseudo teroristic

ce înseamnă catolicismul nazist?
ratzinger şi pupatul în fund al istoriei pre şi post nazistă
deasupra casei mele zboară cuci arieni
ratzinger e un teolog de valoare
nu prea pot să fac judecăţi despre el ca persoană
dar de ce nu a rămas doar teolog, că ca papă, pute
păi asta ne întrebam şi noi
numai că nu s-a ales singur papă
ar fi putut să refuze, pentru numele privitorilor de slujbă duminicală pe rai uno
pare o versiune lugubră a “the puppets show” sintetizat în variantă revival vatican

în plus, poate moare repede în microfonie
că e bătrân
partea negativă e că nu va veni la mine să mă întrebe cum să ajungă în paradis
în plus, oricine ar fi venit papă, nu s-ar fi putut situa decât pe o scară care ar fi mers "de la palid la de căcat" în comparaţie cu decedatul (ăla măcar a venit la mine)

acum poate îl ucid fundamentaliştii islamici cu vreun kebab hipercaloric
ceea ce îi doresc şi lui Roibu
de ce Roib ?
că a fost armăsar zbuciumat când era tânăr?
bun venit în clubul preoţilor cu plozi proletari
nu nu nu
nu mă înţelegeţi greşit
nu ştiu nimic despre roibu

ce tipi de căcat mai avem şi noi prin biserică
şi nici nu vreau să-mi imaginez adevărul,
mi-ar fi foarte greu să-i fac rost de cale
directă în paradisul clericilor mai puţin caşti
lasă că ştim noi
nici chiar secretele tale umflătoare de conturi nu l-ar mai salva
până la urmă iubirea nu e prea mare păcat,
ipocrizia rinocerilor ucide paradisul
e plin de rinoceri
câţi am trimis acolo nici nu vreţi să aflaţi
măcar să fie iubiţi de ioana din arc

ioana din arc
badantă egal îngrijitoare de bătrâni ramoliţi,
cărora le şterge fundul când le dă jos pamperşii,
sau le face enteroclismă celor constipaţi

badantă seamănă cu bacantă.
cred că e datorită faptului că badantele conteporane
vin cam tot din zona de unde veneau bacantele pe vremuri
illo tempore

ce însemnă badantă bacantă cenzurată?
acum ascultam vântul
adorăm cum sunq
sună*
pe mai multe voci
hai, nu deveniţi romantici acum
pentru asta răbdăm frigul
un teolog nu este niciodată romantic

eu sunt răcit, şi ultima rămăşiţă de romantism din mine s-a înfundat în serveţel
când mi-am suflat nasul

ca un vechi prieten ce sunt, vă întreb, aţi pus flautul magic ca harag la vreo plantă de apartament sau îl mai suflaţi între crizele de astm?


hai să nu mai fim corecţi politic
apucaţi-vă de yoga, intraţi în secta lui bivolaru, şi emigraţi în suedia

fiecare îşi alege numărul de parteneri sexuali

spuneţi, nu v-ar plăcea, măcar o dată să experimentaţi o spirală cât un sat?
vă daţi seama câte tone de feromoni?
nu ne plac apropierile de necunoscuţi
de asta evităm şi liturghiile aglomerate
păi, vă aleg doar persoane pe care le cunoaşteţi
cât un sat, zici?
îl luăm şi pe ratzi nazi
spirala asta nu are o limită de vârstă?
bine, hai cât o sală catehetică
facem şi excepţii
e pe invitaţie
da, pentru un papă

apelăm la o firmă specializată în organizarea nunţilor
cutare şi cutare (lista completă) s-au hotărât să îşi unească destinele într-o spirală
prin care vor încerca să adune mari energii cosmice
după această ceremonie, participanţii sunt invitaţi la reculegerea igienică
vă rugăm să ne confirmaţi participarea dvs în timp util
da, sună bine anunţul
mai lucrăm un pic şi e gata
cu specificarea necesară
anonimat garantat

lucerna extincta
voi râdeti, dar dacă vă pâra cineva binevoitor că sunteţi amatori de practici obscure lucerna extincta v-ar fi aşteptat
bine că s-au dus acele vremuri

Laguna Mania


e treaba voastră dacă nu mă credeţi că sunt asimetrice gondolele
mai lăbărţate în partea stângă

a încercat şi o nemţoaică să dea examenul de gondolier
grea încercare
ar fi fost prima femeie cu vâslă printre cocoloşii umezi şi dungaţi ai lagunei
bineînţeles, cred că a căzut în apă, au împins-o şi au râs toţi moşnegii
cu nasurile împuroiate de roşu burgundez de la alcool
şpriţ, puţină bere şi măsline verzi fără sâmburi,
chestiile alea portocolii în loc de os

neaşteptat paradisul s-a deschis temporar
a primit japonezii desculţi cu abonament la turismul global
clătinându-şi norii în sushi digeraţi cu greu
eu m-am otrăvit cu unul
mâncându-l pe nemestecate

confrăţesc, lustruitorii de podele
se macină între ei în galeriile de artă
jucând alba neagra pe cutii industriale de ceară
şomoioage, mopuri
aripioare crocante kfc
agăţate condimentat între coaste pentru decol în răbdare
şi inconştienţă

societatea ne tolerează pentru că suntem mulţi
dacă am fi puţini, am fi jumuliţi deja în canale
printre pişiulicile câinilor rasaţi

nemţoaica era prietenă cu john, constructorul de gondole

el se simţea femeie înăuntru
ea se simţea gondolier şi neamţ în acelaşi timp

când i-au cerut să şi-o tragă cu câţiva, le-a răspuns că nu-şi dă paşaportul
pe câteva grame de salam afumat, oricât de bun ar fi
şi nu pentru că nu-şi dorea
legăturile dintre oameni sunt fragile ca nişte dimineţi în care nu te speli
pe dinţi
apar tot felul de dorinţe obscure, râncezite în noi prea adânc
nu ne doream o femeie cu vâslă
ce şosetele noastre să facă ea cântând oh fuhrer, oh furher pe canalele serenissimei scufundată centimetri anual

mareele se lipăie benevol dimineaţa şi seara
ne aruncăm în saci de plastic negru, alergăm mai mult sărind printre dale şi cafenele aburind a pârţotine moldovence sictirite de viaţa nocturnă
şi croissanţi
cappuccino
latte macchiato
caffe corretto
espresso lungo
corto
brioşe cu zahăr pudrat anapoda
clementine cu marmeladă

întotdeauna am crezut că marmelada mea era mai cremoasă decât a lui
când terminam amândoi concomitent
se aşternea pe mine, cu pielea parcă înţepată de un întreg muşuroi
răsfrânţi în refuz
îmi împrăştia marmelada lui pe abdomen care se lipea după un timp
când auzeam că sforăia fără să se ridice
mă desprindeam fără mişcări
plecam zăcând sub el
călătoream cu baleniere
baracudele din mintea mea îi prădau respiraţia când sforăia a neîncredere

mă balansam uşor urmărind cum apa se întindea printre case
strâmbăturile dimineţii cu umbre slabe şi urdori, mă dezveleam de pielea lui
îi lăsam carnea să-i măture singură singuratatea de proletar depravat
îi goleam portofelul, îi furam fotografiile cu neveste şi pamele anderson
îmi încuiam jeanşii
îmi trăgeam mocasinii
spuneam rugăciunea matutină
evitam să trântesc uşile
rugam podelele să nu se scovergească
soarele să nu răsară, perdelele să nu fluiere
şi zburam deasupra scărilor în jos spre intrarea centrală
leul sonerie îmi lingea de fiecare dată
un testicol uitat afară din prohap să respire
nesilit umezeala din stradă

bineînţeles că picatei i-au resuscitat germanizarea din creier
au pipăit-o abundent în timpul ventilaţiei gură la gură

bărbaţi excipienţi cu glande
în exces

asudând cântece
inundaţiile de pe străzi urcându-se în case prin pereţi
cataloage de artă contemporană îmbibându-se cu apă verzuie
computerul la care vă scriu cum am adormit încălţat
are pe monitor un fragment din mine înecat
mă zbat între balustradele ruginite ale străzii
şi marginea canalului,
alge
manualul de sexografie şi sexologie
se plimbă deasupra patului bolborosind greşeli de tipar
brioşele cu marmeladă se desfac neputincioase
gemul meu nu mai e dens,
s-a întărit pe pietul lui
ca un simbol tribal polinezian
biblia ebraică deschisă la isaia
scoţând-o la suprafaţă pe lilith
şirul copiilor înecaţi voit
nebunia prebotezării lor
john plutind la fereastră
ameninţându-mă
portofelul, nebunule, eşti un ordinar,
îţi sucesc intestinele când te prind
se împletea în unde largi binevoitoare
nu l-am mai resuscitat
era un john printre alţi johni
bun la pat
cam scârţar
fără simţ practic, dar foarte dotat
şi rezistent
mai puţin la apă
s-a dizolvat în memoria mea
ca o aspirină efervescentă

în oraşul în care trăiesc
femeile nu vor deveni gondolieri
nu vor avea sentimente ca noi
nu vor vâsli pe canale
japonezii ne vor urmări clădirile cu veşnicul lor zâmbet absent
paloare
mişcări agitate
nu mi-am tras-o cu niciunul până acum
am auzit că se chiţăie ca şoarecii când le vine

cataloagele de artă contemporană ar trebui să fie impermeabile
iar noi să dormim în saci de plastic
liniştiţi
încălţaţi
plutind
rătăciţi

periferic
spre larg

hello kitty men - Constituţia dogmatică a bărbaţilor hello kitty solemn promulgată de sfinţia sa El Maria III pe 7 noiembrie 2006



regatul se împărţise pe cărţi de tarot
giuggiola mare mie, giuggiola mica ţie
copilul artist s-a îmbătat, mocofanul
l-au minţit că are epilepsie
şi acum nu mai pune gura pe ţuică
are în creier numai o dorinţă
celebru până-n treizeci de ani plus comă alcoolică

_____capitolul unu
_____misterul poşetelor cu paiete şi ştrasuri

ascund ciocolata amară sub limbă,
îşi topeşte gustul sud american în ritm de samba şi labanova
mă aplec spre nyloanele cusute vag
îmi dezmorţesc bikinii în carnaval
mă las purtat de unsori şi sclipicimi
avântaţi cu toţii într-un shake
ne scuturam oasele, cărnurile, demonii
cearcănele ascunse sub makeup
aluviuni şi praf stelar împrăştiat în alergii
jose albuqueque se crăcăna cu thongul prea strâmt
anticipând epilarea totală în cadă cu o zi
cremuit cu lavandă şi uragane pretext în
a mă pune în patru labe de faţă cu toţi
legat de cătuşe la membrele sfintelor martire
spre colţul străzii se dăruiau genţi, poşete,
portofele umplute cu meteoriţi, pocnitori,
fluiere, magnetisme şi răbufneli rinoragice

_____capitolul doi
_____poporul migrator al pisicilor de plastic

tocmai ne despărţisem. eu îmi pierdusem rucsacul, îl găsisem apoi
sacoşa cu vaporul de plastic ascunsă înainte de check-in să n-o ia la cală
gardianul care-mi făcea gură c-am pus aeroportul în alertă
pentru nişte boarfe din rucsac, şi alea mirosind a hotel ieftin
până la epuizare am privit cum se micşorează printre turişti
vaporaşul pe bandă înainta curajos în spaţiu internaţional
căutând valuri la duty free shop
eu încă îl tânguiam vaporaşul meu, vaporaşul meu
şerveţelele se ascundeau speriate de mine prin buzunare
celularul zvâcnea de-atâta semesuit
nici nu vrei să ştii cât însemni pentru mine
te voi iubi mereu
să ai grijă de tine şi de vaporaş
şi alte banalităţi din astea
acum râd când îmi simt obrajii delubrificaţi
în aşteptare

umiditatea poate ajunge aici până la 90%
o simţi în oase

toate monotoniile din declaraţii sunt partea necontrolabilă din noi
necesare şi ridicole

uşile se deschideau sesamic
îmbrânceam turiştii excusez moi, dar mor
înaintam pe scările rulante fără pic de noimă
îmi primeam mesajele pe telefon
să le şterg să nu le şterg
taxiurile în aşteptare de alte patetisme

sentimentele, hai mă, sentimentele?
sentimentele cele mai frumoase sunt cele mai ridicole

apoi pisicuţele au început să sară una câte una în valiza roz
hello kitty unu
hello kitty doi
hello kitty trei şi aşa mai departe

ramăsesem crucit, până şi lacrimile, mesajele se blocaseră stupefiate
hello kitty patru, hello kitty cinci
tot continuau ca nebunele să intre repejor
într-un ditamai geamantanul pe coridor
lumea se adunase ca la circ
toţi îşi suspendaseră sentimentele undeva în undele teta
şi se holbau la pisici

vaporaşul meu decolase deja cu pânzele umflate
îndopat probabil cu mâncare fără gust
în cutii de carton, sorry
do you have decaf coffee?

_____capitolul trei
_____despre ierarhia lobilor

cele patru stări majore ale undelor cerebrale sunt
undele beta - bărbat inteligent dotat curat prosper caut unde între 12 si 35 Hz
undele alfa - instructor de taibo şi pilates romantic visător caut unde între 8 si 12 Hz
undele teta - toxidependent recidivist caut unde între 4 si 8 Hz
frecvenţele joase – copil artist caut priviri gesturi şi unde între 0 si 1 Hz

m-am întins liniştit printre electrozi, tanti mi-a spus să nu mă mişc, să nu clipesc, să nu înghit, să respir normal
electroencefalogramă
mirosul de spirt se îmbibase în firele de păr mâzgălite printre ţâmburuşii ăia de plastic
câteva fire s-au smuls singure de emoţie
eu continuam sa fiu calm
ascultam acele cum zgâriau hârtia rulantă
uneori erau mai agitate
alte ori parcă voiau să recite întregi versete
sau pur şi simplu să tacă
permanent
respiră adânc
fără să clipeşti
lobul drept juca barbut cu lobul stâng
se bâţâiau ştrengăresc lângă fereastră
ochii îmi erau acoperiţi cu pansament
vată umezită
tata mă privea parcă eram în comă

stiţi, lumina părea albastru-verzuie când mă încordam
linia genelor nu reuşeam să mi-o scot totuşi din minte
rămânea acolo tremurândă
ca o şosea cu ulmi

acum deschide ochii
tata nu mai era acolo
lobul drept câştigase
în sfârşit

O mie de spectacole kabuki & Budinca siloasă (Viaţa ca o furie)



Ne-am cumpărat împreună din Ikea ultima
perie cu oglindă şi fericirea aromată pentru
măsuţa din hol.
încă ne plăcea să privim gurile de scurgere
cu ciupaciupsuuurile străpezite între gingii.

Îmi promiteai o matură cu făraş încorporat,
când o rachetă de la nasa prăbuşitu-s-a-ntre
noi. Să-ţi spun adevărul?

Toop Toop Toop Toop Toop Toop Toop
fredona horcăit astronautul din crăpătură

Prefer o dimineaţă fără mult soare
decât să te văd aici când mă trezesc

N-ai fi vrut pentru un singur moment
să te transformi în sentimente umane
congestionate ca un spectacol kabuki?

Eşti ca o bere fără alcool
Un bărbat care nu plânge
Un espresso decofeinizat

Îndesaţi în costume dungate lâncezim
amândoi opt ore pe zi. La vreun birou.
comandăm la cină dame, eu urmăresc
cum te descarci. Sufletul meu devenit
un airbag folosit. Ineficient. Undeva
într-o stare jalnică, fleoşcăit, şifonat
Eject strigai din spatele gemuleţului

Budinca cerebrală se zbătea.
Să-i spun soţiei că o iubesti?
Dar n-ai ecuson astronautule
cum s-o găsesc pe Sue Ellen?
Doi jokeri se mistuie în ochii
de japonez cu paşaport USA,
migdalându-se până la refuz.
Poate doar moartea ar fi putut
să-i anime cu o cheie reglabilă

Un măcelar s-a apropiat.

Ne-a furat hainele şi c-i-u-p-a-c-i-u-p-s-u-r-i-l-e,
dezbrăcaţi în mijlocul străzii strigam: meteoritul,
meteoritul, şi toţi, dar toţi din cartier la balcoane
cu folii de aluminiu în jurul gâtului. Mototoleau
viitorul nesigur, dulceag. Am jecmănit cadavrul,
i-am luat boxerii calvin klein şi şosetele hilfiger.

A mea e cu gust de oranjada.

Dar simţeam amândoi o lipsă
apoi procesul verbal fracturat,
îmi cumpăr un alt ciupaciups
şi o s-o caut pe soţia micului hoit

Airbagul s-a deschis ca o budincă, înduioşător
Siguranţă optzeci şi nouă virgulă şapte la sută.

Garantat cinci ani.

Creier pané / melon glace de meb/cory



Stai drept! Trece cortegiul funerar în cutia toracică!
Din cauza forfotei şi a repetatelor lovituri de baros
Îmi huruie capul, -n cuvertură coapsele se contractă

Am avut actul de naştere la un loc cu actul de căsătorie
testiculele cîinelui st. bernard în peruca de oţel
bila de bowling capsată de centura dolce e gabbana

cine ar fi crezut că depind de-o moralitate vestimentară?
ce te roade

haimanalele, haimanalele astea mă jupoaie de viu,
nu reuşesc să ling cuţitul cum trebuie
rîncezesc între mine şi cartierul vecin: penal fantastic

o colecţie fascinantă de ţiştari împăiaţi
tronează pe cutiile cu albume de poze deasupra dulapului
ca nişte statuete din blană exotică
ţiştarul e animalul care mă place îndeajuns
să nu mă excludă

secretara îmi dictează programul

îmi suge degetul gros înainte să deschidă ochii
un vagabond îmi face cu mîna din limuzină,
îmi arunc ultimul celular în prima canalizare
berbecii de lemn bezmeticesc după lînă
şi multă mîncare semipreparată, îmi videz cîinele
să latre în fiecare zi la cetăţenii din jurul casei

se ascund tufişurile prin periferii,
cazanele cu flăcări improvizate
rînjesc din genţile de piele întoarsă
îmi fixez obiectivul la plus infinit
şi boicotez tramvaiele, tramvaiele

abominabilul îţi forţează reflexele
chiriaşii canalelor zac pe spate
o să le atacăm părul sîrmos
o să eliberăm toţi liliecii de jucărie
o să le prăjim la ceaun tîmplele

secretara îmi dictează programul sugîndu-şi limba

intrase în bar vivienne westwood cu un coc frontal ca o
limonadă păroasă şi rafinată. se mişca foşnind
în costumul cambrat pe oase o cupolă cu vin sîngeriu.
n-avea chiloţi pe ea. incroyable,
graiul ei un ruj. unsuros. vertebrele mele se teleghidau
de la tocurile ei cui.

cum să-mi fabric un creier pané în pauzele de prînz
fără simţ practic, fără umiditatea din aer şi
mamă, ce tupeu trebuie să fi avut cînd mi-a luat-o în mînă
mi-a strîns-o de simţeam ca acum mai cer o porţie de antreu

defilam cu şofer cu tot pe banda întîi
încărcîndu-mi dezolarea torbid, străin,
îmi doream bigamie, mulţi plozi semănaţi
ca florile soarelui în societate
amanţi efeminaţi care să mă zăpăcească
cu apeluri anonime
şi un bucătar să-mi facă seara un melon glace.

Festivus Redivivus



Paty zgîrie vinilul: tu mi fai girar, tu mi fai girar,
come fossi una bambola,
sănătate şi toate guliile ciuruite de viermi,
reflectoarele îndreptate spre orient.

Emanuel îşi crestează fruntea,
părul îi stă ţeapăn în clipsuri de neopren,
în spatele lanurilor de orzoaică
oameni îngroapă oameni
pe care alţi oameni i-au anulat.

Paty pravo iese din pick-up
cu rochia din sticlă de murano
prin aerul îmbîcsit, ea fuge spre geam,
îmbrînceşte familia, trage oblonul
: ai mei sunteţi, iezişorilor
: tu mi fai girar, tu mi fai girar,

Pe masă stă ţeapănă o insectă înaripată cu dinţi
Işi doarme somnul peste un studiu de Czerny,
Emanuel se tîrîie spre telefon,
simte în treacăt mirosul de scoruşe afumate,
apucă receptorul
şi tace