Dulce poloneză

intru într-o patiserie pe bulevardul rozelor
cremşnit, ruladă cu mere. tăvi peste tot.
chestia aia din cuptor, cum se numeşte, întreb
patiseriţa cam stînjenită de întrebare
deşi nu văd de ce ar fi trebuit
s-o stînjenească curiozitatea mea de a afla
ce era minunea frumos-mirositoare
luă poza unei şcolăriţe
abia ieşită de pe bancile gimnaziului
înăltuţă şi mîndră de pantofii ei de lac
rotunzi la bot

am mîinile reci de atîta stat în frig,
aş dori o poloneză, vă rog
mi-o arată pe cea de la geam
neexpusă decît ca mostră
la vînzare cînd o fi gata

aburul pateurilor cu branză
îmi mută nasul
mă trage înăuntru
dacă ea m-ar pofti acolo
lîngă godin
ce mult m-aş bucura
aş putea să mă încălzesc
şi s-o ţin de vorbă
astfel, toate produsele îmbietoare
s-ar coace iute
cînd am începe
să vorbim despre ai nostri
vorbind deja
pe cît apucăm
despre noi

te arăţi gata de plecare
scoţi boneta şi halatul
sau le scot io pe blat.

şi seara tărziu la ora închiderii
o să ne prindă iar frigul de peste zi
cîntînd cu gura acoperită
de singur fular care ne leagă
hai, troleu, troleu, vino,
o să îngheţ... gheţ-gheţ,
ţi-a căzut antena
s-a înecat balena...ba
lena...ena...lena...e...na